Cândva ninsese peste noi
Cu albii fulgi de îngeri
Dar i-am împroșcat cu noroi
Lăsându-i muți în plângeri

Cândva plouase peste noi
Cu lacrimi mari fierbinți
Însă eram reci ca un sloi
Și i-am gonit pe sfinți

Cândva suflase peste noi
Duh blând să ne mângâie
Am devenit prea răi și goi
Ca vântul să ne-adie

Cândva eram prea plini de noi
Dar iată cum ne vedem
Uscați copaci în fost zăvoi
Încă sperăm și credem

Cândva sufla-Vei peste noi
Făcând din nou să cadă
Lacrimi de sfinți curgând șuvoi
Îngeri albi de zăpadă