trecând pe drum de casă,
văzui plângând copilul,
dar nu cu plânsul tare,
sau nici măcar cu plâns,
ștergând c-o mână fața,
spunea încet ceva,
era amenințare,
dar nu așa părea,
era o rugăciune,
ceva ce vrea să vină,
ce toți copii-n lume
când sunt loviți o spun,
el a făcut-o odată,
când ei,copiii mari,
l-au prins în parc.
bătându-l,plângea și le spunea,
,,vă spun lui tata,lasă,,
copiii ce-l băteau,
au început să râdă.
ce frică pot să aibă,
când ăsta n-are tată.
apoi râzând,plecară.
copilul ce rămase,
aude ce se spune,
dar el nu vrea să creadă,
nu crede ce se zice,
el crede c-o să vină,
și când ajunge-acasă,
zâmbind,o spune încă,
,,vă spun lui tata,lasă,
se va întoarce-acasă,,