prin mine plutesc nave încărcate cu nopți
când cerul se scutură de stele ca un apucat de friguri
un scârțâit lung leagănă miezul
până luna îmi smulge sângele la încheieturi

noroc cu bluza puțin decoltată
cu umitoarea mea bluză albastră

de câte ori număr valurile uit nordul în colivia cu canari
și-mi desenez o șa pe fiecare coamă albă de apă

câte insomnii mă fac prințesa unui șeic

nici nu mai știu dacă am barcă de salvare
doar mă învârt până îmi plesnesc nasturii