Există un liman cu plajă aurie
Departe, undeva, unde doar gândul bate
Există o poveste, ce nimeni nu o știe
Spre care cineva, cu mine, va răzbate.

Deși acum e frig știu că, pe undeva
O plajă minunată în soare se îmbracă
Și îmi imaginez cum eu și cineva
Vom evada în doi din lumea prea posacă.

Îmbrac în consecință prezentul în răbdare
Speranțe încolțesc ca grâul sub zăpadă
La vară spicul lor, de calm și de uitare
Va fi doar o făină ce-abia o să se vadă.

Știu că la vară voi fi iar la ocean
În apa lui sărată îmi voi reface viața
Voi exploda fierbinte, un scufundat vulcan
A cărui strălucire cândva va rupe ceața.