Când picuri de apă de streșini s-agață
Și noaptea coboară în cârcă cu dorul,
Închide fereastra și trage zăvorul
Și alungă-ți speranța în liniștea moartă.

Când stele născute odată cu luna,
Veghează smerite pe-a cerului pat,
Și-auzi doar pendulul cum bate cu tact,
Usucă-ți obrajii și stinge lumina.

Când arde durerea în sufletu-ți cast
Și timpul devine o singură clipă,
Privește cum plouă, tăcută și tristă,
Prefă-te că dormi, să crezi c-ai visat.

Când trupu-ți rămâne în chin încleștat
Și doare tăcerea pe urmele-ți goale,
Ascultă-n oglinda trăirilor tale,
Și-nvață să uiți, cum el a uitat.