Ca roua dimineții, ce se lasă peste flori,
Ca vântul rece vara, plăcut ce-ți dă fiori,
Ca universul ce ne ține, în veșnică neștire
Îmi place să aud, să spun, cuvinte de iubire.

Și sufletu-mi tresare când spun ”eu te iubesc!”
Și când cuvinte dulci cu drag eu îți șoptesc,
Iar tot ce spune omul prin gesturi și privire,
Sunt veșnicele sfinte, cuvinte de iubire.

Nu pot nicicum s-ascund, în suflet eu ce simt,
E greu să recunosc, dar nici nu vreau să mint,
Acel fior prea dulce și tainica simțire,
Mă face să rostesc cuvinte de iubire.

Privește-n ochi și simte, inima cum bate,
Eternul sentiment, prin stele cum străbate
Și sufletul ce veșnic, va cade-n amorțire,
Atunci când auzim, cuvinte de iubire.