Veni noaptea-ntunecată,
Capra iar e peste poartă!
Viciata n-a atins-o,
Nici fustița nu și-a prins-o,
Ori s-o agațe, cumva,
Și-apoi ce fustă avea,
O bentiță subțirea,
Nici coada n-o astupa!
*
Boul aștepta în drum,
Flămând, dat cu parfum bun,
Sacrificând, luni de zile,
Opt salarii, cinci chenzine,
Să-și procure ceva fin,
Ronțăind scaieți, pelin,
Ierburi seci, neânsemnate,
(Scăzuse și-n greutate,)
Însă trebuia cumva,
Pe capră a fascina.
*
Boul, mult o adora,
Amețea când o vedea,
Cu ce unduiri pășea,
Bustul cum îi fremăta...
Doar privea, dar n-atingea,
Căci era tare sfioasă,
Cuminte, o prețioasă!
*
Capra-n sine, jubila,
Convinsă, ea, îl credea,
Un bogat, un șmecheraș,
(Nu c-ar paște pe imaș,
Cum fac boii de povară.)
Că merge vară de vară,
Nu prin pădurici umbrite,
Ci pe plaje însorite,
În Miami, și visa,
Să o plimbe și pe ea.
Naiv bou, n-a intuit,
Că-i vizat pentru "pârlit",
Mai ales când îi zâmbea,
Era convins că-l iubea!
*
Și așa seară de seară,
Picotea pe ulicioară,
Cu bănuțu-n portofel,
Împrumutând bou tembel,
De la rude, de la tata,
Ba-l împrumutase banca,
Căci față nu mai făcea,
La câte capra-și dorea!
Săli de fitness, cluburi, fițe,
(Mai nimicuri de căprițe!)
Până boul și-a vândut,
Ieslea șic, ce a avut,
Și locșorul lui util,
Ocolul strâmt și umil,
Ca banca să își achite,
Căci, Doamne-l scotea din minte!
*
Ce a fost sărac de fel,
Acum este vai de el,
Doarme pe unde apucă,
Și doar îi șopti o curcă,
"Ochii mari la capre, frate!"
El mormăi :"Curci plouate!"
Și ce dreptate avuse,
Capra viața îi distruse.
Când aflase că-i sărac,
Mărunt ca și un gândac,
Ea dispăruse subit,
Cu alt bou mai înstărit!
*
Ca o morală:
Măi credule, măi sărace,
Lasă caprele în pace,
Căci de când e lumea asta,
Capra aduce năpasta.
Und' ați pomenit voi, zău,
Capră să stea cu un bou?!

Aurora Luchian 26.03.2012