Într-o lume de sfârșituri, fără nici un început
Și în care conținutul pare stins și pare curs
Treci și tu, un anonim, căutând un drum pierdut
Fără șanse sau speranțe, fără sens, fără recurs

Nopțile sunt tot mai lungi, zilele tot mai polare
Ieși cu greu din casa goală către strada tot mai grea
Mergi mereu spre nicăieri, fără nici o orientare
Încercând să înțelegi cine și de ce te-ar vrea.

Din divorț în alt divorț, într-o lume depresivă
Mergi prin viață ca prin vis, sumețindu-ți fruntea sus
Știi că dacă ești adult nu mai ai alternativă
Decât mica demnitate de-a nu te simți în plus.

Te întorci în colțul tău, singurul unde contezi
Mulțumit și ușurat că a mai trecut o zi
Poți în fine să adormi și în somnu-ți să visezi
Că de soarta se îndură, mâine nu te vei trezi.