Þi-am lăsat o cheie azi, pe masă,
Cheia ce te-ajută să-mi descui
Sufletul ce mi-a fugit de-acasă,
Dar s-a prins la poartă, într-un cui.

Þi-am lăsat o cheie azi, de-argint,
O unealtă numai pentru tine.
Nu lua-n seamă vorbele ce mint;
Sufletul în cui... abia se ține.

Þi-am lăsat o cheie nouă, ne-ncepută,
Cheia unei goale primăveri.
De lăuta mea nevrednică și mută,
Te agață tu dacă mai speri.

Cheia ce-am lăsat-o-acum, pe masă,
Sufletul te-ajută să-mi descui
Și să mi-l întorci apoi, acasă,
Să mi-l smulgi din cuiul nimănui!