bătrânul smerit

din chioșcul de sticlă este zilnic

înghițit de vise în așteptarea

porumbeilor care i-au furat inima

în vestonul său decolorat de fluturi

și timp așteaptă umil

cartea de vizită a doamnelor

din colțul străzii

ce-i traversează besmetic

mintea răsfățând-o cu câte un sărut

de sub veston se poate vedea cum

și astăzi îl părăsește un curcubeu

în alergarea ușoară a cailor trași de sfoară

de câte un copil rătăcit

din cartea de colorat

pe care o răsfoiește

tot mai des în căutarea

timpului zidit în cuvânt