Zori cu petale,
Obrajii tăi înfoliați,
Trandafirul portocaliu cască,
Pe pereți aplice zburătoare,
Cânt de păsări îți curge-n plete,
Încă-ți mai rotești șira spinării cu un vis,
Decolează rachete din castanii de pe alei,
Două lumânări îmbrățișate rupte din țâțâni,
Maci roșii desenează buzele tale pe goblen,
din părinți în părinți,
Pe un răsărit în mișcare o ultimă lacrimă de rouă
nu o mai sorbi, nu o mai zvinți...
Respirația plopilor se frânge de perete,
De la noi de la etajul zece,
ca niște săgeți în ficat, ca niște pete,
plopii sub care ne-am sărutat...
Teii înfloriseră sub pleoapele tale,
Din arcade-ți ieșeau tufe cu flori de mâna Maicii Domnului
Imaginea vântului aplecat spre noi,
Mătăsuri acoperind cântecul somnului...