Orasul e-n tacere,
Plin de durere,
De oameni ce nu au avere,
Ce duc in spate cruci prea grele...
Si ploua-ncet,
Apa in lemn se-mbiba lent...
E tot mai greu,
Incepi sa il injuri pe Dumnezeu,
Incepi sa spui ca Sfintii sunt departe,
Incepi sa crezi ca n-ai frica de moarte,
Dar stai!...Ai cazut intr-un vis frumos din nou
Cand viata ti-a mai oferit inc-un cadou...
Si ai sperat ca totul va fi bine,
Ca tot ce-a fost mai rau avea sa se termine...
Si-a fost asa. O vreme. Dar s-a terminat
Cand ai luat zeci de probleme de la cap...
Si s-a mai repetat totul de vre-o cateva ori,
Cand ai realizat impietrit de fiori
Ca floarea vieti-a ofilit de mult,
Ca frunzele se duc pe rand in vant...
Si au fost multi, prea multi, la fel ca tine,
Orasul i-a privit printre suspine...
Si mai sunt multi, prea multi, ce vor veni,
Orasul ii asteapta, suspinand zi de zi...