în acea dimineață pământul luase foc
tu erai la capătul zilei
și-mi întindeai mâna să traversăm străzile
acoperite de păsări
așteptând suflarea noastră să le înalțe
eu aveam pașii agățați de umărul tău
strivit de
țărmul cu fluturi și flori de la capătul lumii
eterni iubeam zâmbetul florii de salcâm
tu în partea de jos a inimii
eu rostind partea de sus a unui cântec
pe care amândoi îl știam