Soarele cade molcom peste tot
E cald, se toropesc și zeii,
Pe la răscruci, sau pe vreun lot
De-atîta cald nu latră măcar cîinii.

Nici vîntul de căldură nu mai bate
Și el e pe la umbră pe undeva,
Castanii încă verzi se vreau tomnatici
Sătui de atîta praf de pe șosea.

În toată toropeala asta mută
Desprinsă parcă din frînturi de film,
De sete ți-am sorbit nectarul
Din buze, ca pe căni de vin.

M-ai îmbătat în valuri de plăcere
Și am plutit ca vela fără vînt,
Acolo unde ne-a plimbat dorința
Și unde am simțit ca nu mai sînt.

Cui ii mai pasă de căldură
Cînd eu în piept mai tare ard.
Iar tu un bulgăr de lumina
Te vreau mereu ca să te am.