Stau cu privirea proiectată spre geamul negru…
Mă cuprinde o adâncă tristețe
Și privesc cu resemnare spre geam

Parcă nu exist decât eu și geamul
Speranțele m-au părăsit

Simt o caldă mângâiere în părul meu
Și simt o fericire nelumească și o satisfacție imensă

Dar nu pentru mult timp
Acea mângâiere ..nu o mai simt

Și dulcele pian al unei melodii
Mă trezește din acel frumos vis
Și constat că acea mângâiere e doar o festa a subconștientului meu..