călătoresc deasupra unui cuvânt
cu buzele aliniate într-un trup gazelin
și ca urmare a certitudinilor pe care le port sculptate
sub piele
caut numărători
pentru a le descheia piepturile de înălțimi

doar pământul se alege
cu degetele de dimineață

în arborii tăi am osândit zece vieți
și am inventat flori cu mersul aplecat
să mă acopere de culoare
parfumul lor

sunt viu să ofer pietre contra-cost
să cerșesc frunze lîngă un dumnezeu timid
care a învățat să aprindă lumina
și cine știe
poate din acest motiv eu port în brațe
o realitate bună
iar tu

alergi desculță printre rânduri