Noaptea e o pastă transparentă
Potrivită să o cerni prin iarbă,
Dacă simți că nu mai ești atentă
Și că cerul a-nceput să fiarbă.

Prind cu mâna fire de-ntuneric
Ca pe niște versuri liniștite
Din poemul straniu și homeric,
Lunecând în vânt pe ocolite.

Vis de umbră, vis de nestemată,
De-nstelare vis purtat în gene –
Noaptea în parfum mi se arată
Când respir secundele viclene.

Florina Ladislau