Păzeam de mult o liniște amară
Când păsările n-or ma sta în triluri
Și noi ne-om îmbrăca în grele driluri
Trăgând cu demâncarea spre cămară.

Spre iarnă se îndreaptă-a vieții chinuri
Gândind de sub omăt spre primăvară
Venitu-ne-a o scurtă toamnă iară
Cu jind deja spre neaua cea alpină

Motiv de joacă însă și de dramă
Zăpada va acoperi și gândul
La fuste scurte renunțând o damă.

Mi-aștept la poarta Raiului lin rândul
De-ți este voia, Dumnezeu!, mă ia-mă
Preafericitul simț de om avându-l.