Conglomerat de elocință
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputință...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănușat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veșnic suferință
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentință,
Câștig redând 'n egal calibru.

Trăiește-n gol de suflet, veșnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-și ca un sfeșnic,
Iluminând nestinsă probă.

Nu-i e permisă doborâre
Sub paloș blând de sentiment.
E-o neîncetată hotărâre
Fără cusur... sau accident!

Filon profund, scumpe decizii,
Este balanța-n miligram
Dintre perfect și invalizii
Ce-și fac fărădelegi, program.

E-un hop la ultimul recurs
Când nimeni nu mai e alături,
Pierduți la fond, de lung parcurs...
Doar din ce-ai scris, necaz înlături.

De îi răspunzi cinstit sau fals,
Chemat cu titlu de conștiință,
Doar singur el pune-n balans
Strâmb jurământ, către credință.

Rămâne singurul model
De crud partaj în bun sau rău,
Când adevăr pierde apel
Cu drept de glas, pierdut în hău.

E-n fond călăul camuflat
Sau o scânteie de divin;
E condamnat, executat
Sau albul duh... în drog de crin.

Cred că-și croiește nimb de sfânt
Deși e-un muritor de rând
Blestemat de-a sfârși... pământ
Poate mai des... și mai curând...

E-ngrijitor de Înaltă Curte
Și curtezan și sânge albastru
Și țara, de vrea, o învârte...
E vis la mulți, de zbor măiastru!

Pretins, aură-i, magistrat
Perpetuu-nalt, biruitor.
Trăiește veșnic în păcat;
Că o lume nu-i... judecător!!!

... Idolatrie-i, sau umor?!?...
08.07.2011