Am apărut și nu pricepeam
Ce găsesc pe astă lume,
Inocent de mult plângeam
Ei râdeau, ca să mă-ndrume.

Primii mei pași au adunat
Explozii în lanț de bucurie,
Cuvinte stâlcite garantat
Lansate cu multă stângăcie.

Mi-am atașat sufletul mic
Ținându-mă ca o scamă,
Când am reușit să mă ridic
Fericind-o pe-a mea mamă.

În felul lui blând si tăcut
Mă ocrotea încontinuu tata,
Cădeam, mă ridica ca un făcut
Și-mi zicea blând “hai, gata”!

Îmi aduc aminte de-o ploaie
Odată când eram la țară,
Mă certau mamaie si tataie
Reproșându-mi că stau afară.

Of, aș vrea să-ntorc timpul
Să-i mai văd măcar odată,
Să pun în poala mamei capul
Ea mângâindu-mă deîndată.

Pierdut spre clipa de-nceput
Îi strig, îi caut, dar degeaba.
Mă-ntreb, și nu am priceput
De ce viața adoră graba?