Secvențe scurte, picături de rece,
Prin păr ajunse dincolo de frunte,
Fac încrețirea frunții să asculte
Înfiorată pasărea cum trece.

Se scutură imaginea-nghețată
Să simt în suflet răul când tresare
Cu mască, fără mască, însă are
De ce să-mi pese dacă se arată.

Regret secunda-ncrederii totale
Și gestul simplu de-a lăsa deschis
Sufletul meu uimit și indecis,
Lovit de spini, crezând că de petale.


Florina Ladislau