Și mă scapă de somn doar un ochi închizând,
Parfumându-mi grădina și chiar toamna din gând,
Dă contur la apus unui cer dintr-o zi
Dă culoare în frunze unei toamne târzii,
O plutire de simți și un aer în piept,
Între două suflări doar o toamnă aștept,
Cu un roșu aprins ruj pe buze să-mi dai
Iar în părul cărunt cu o mână să-mi stai,
De mă-ntrebi de sunt eu, doar urechii șoptind
Ți-aș răspunde râzând, șugubăț, negândind,
Că e toamnă, iar eu, sunt fecioară din nou,
Că-i septembrie dar, că-ntr-un strigăt ecou
Mă trezesc mirosind crizantemele-n zori,
Savurând dimineți, într-o toamnă cu nori.