te trezești cu ochii în tavan,
puternic,
transpiri datorită cursei grele în care
tocmai ce câștigasei.
îți bei cafeaua liniștit,
îți tai orizontul...

mori de mii de ori pe zi,
un somnambul purtat de vise
spre fericirea impusă
până în tălpi.
tălpile înfipte până în pământ.
ești un copac de om
singuratic,
îți mori de mii de ori printre urme.

te privești,
o matrioșkă înghițită de altă matrioșkă...
te învârți dintr-o cutie într-alta,
în viața perfectă, fără sfârșit.