La primul impuls am strigat
așteaptă…
- când trebuia să cer: …uită
La al doilea impuls
adună-te
- când trebuia să-ți fi arătat tablele împărțirii

Realul: noi nu suntem stâlpi propriei noastre iubiri

La al treilea semn, ai aruncat deja
cămașa însingurării (precis spre dincotro
veneam spre tine…!)
Târziul: nu te-am întrebat, nu m-ai întrebat
cât îți este bine, nici cum arăt nou…

- suntem biete mecanisme funcționând pe impulsuri
precum vechile telefoane

Realul: noi nu suntem pricina propriei noastre iubiri

ni s-a împărțit atât…
cât să se poată reflecta fără să ardă
pustiire, așteptare, renaștere din secundă divină și…
secundă bastardă