nelămurit a rămas ghemul în spatele urmelor tale
nu ești bătrân în fața culorilor
fără vlagă a rămas șiretul de la pantoful tău
te-ai aplecat să îl legi
și ai scăpat asfaltul să-ți treacă printre degete
ești absurd și te contrazic
știu că te superi și ai să dai muzica tare
îl recunoști pe Schubert
în trecerea unui minut pe lângă un gând aiurit
că mâine iar o să plouă
că mâine iar o să te contrazic
că șiretul se dezleagă la capătul podului cu lumina roșie
că firul de iarbă îți trece prin tâmplă
și abia atunci îți aduci aminte de mine
posomorât și absent
te retragi în delirul timpului prezent
încercând să sugrumi trecutul
nu e așa?