...e ca o trestie arcuită într-un capriciu al unui vânt
ce o dansează tremurând
o răsucește o ridică și o apleacă spre pământ
apoi o lasă aproape frântă pe o silabă dintr-un gând
din care ea-și face veșmânt
și-n el așteaptă aplecată și răbdătoare până când
din trupul ei firav se rupe cu geamăt surd un nou cuvânt
o nouă trestie crește dreaptă fără să știe că-n curând
prin visul ei ce-n soare urcă va trece-amețitorul vânt
și precum trestia cea bătrână cu ochiul ei atât de blând
va căuta-ndelung spre soare până va deveni pământ...