Secretul tău îl ții ascuns în tindă
Eu l-am aflat și-mi circulă prin vene
Nu-l scot din gură nici chiar în taverne
Când vinul stă la vorbă să se-ntindă.

E-o taină coborâtă din caverne
Când omul sta un șobolan să prindă
Și carnea lui ațoasă să-i aprindă,
E de pe când nimic nu se discerne.

Chemând, această voce ancestrală
E cel dintâi imbold ce l-ai simțit
Când ai cuprins tăcerea cea astrală

În început iar nu în asfințit.
Sub cerul nopții te îmbraci de gală
În finele sonetului menit.