Ploua mărunt prin fumul dens și greu
O ploaie roșiatică, murdară
Și zgomote mă-mpresurau mereu
Mă speriasem pentru-ntâia oară

Acolo, lângă poale de furnal,
Mă rătăcisem hoinărind agale
Habar n-aveam că peste-un cincinal
Voi poposi din nou pe-această vale

Mă luase valul vieții să mă poarte
Capcane-mi întindea la orice pas
Cei ce mă ocroteau erau departe
În locul lor de veci fără de glas

Singur, frustrat, cu idealuri frânte
Mă-ndepărtam încet de ce-mi dorisem
Timpul trecea și mă purta oriunde
Prin locuri care nu le bănuisem

Și-ntr-un târziu chemarea a venit
Ca mâna-ntinsă unui înecat
Să vin , să mă opresc din hoinărit
Și să trăiesc aici cu-adevărat

Să stau în preajma vechiului castel
Să m-adaptez la noul început
Și să slujesc colosul de oțel
Cât am putut și cât m-am priceput .