Cartea Poemelor

*** 4 ***

Doar timpul







În clipa când răspunsuri, nu găsești,

Doar timpu’-ți va răspunde;

Ș-acuma, tânăr, poate ești,

Drept suflet, pe-astă lume;

Iar anii trec,

Pășind, pe calea vieții,

Dar câte se petrec,

Îs așa de multe…

Atât de multe…

Încât nu ți le vei aminti

Decât în ceasul morții…



Și iată sufletul, pășește,

Zbierând, pe astă lume

Iar mama sa-l privește

Cu lacrimi de iubire;

Apoi, încet, încet,

Pășește către viață

Lângă a mamei mână,

Ce-l ține, să nu cadă…



Un răgaz, se cere,

Către Cel de Sus,

Când copilu’ drag,

În brațe-ți moare;

Când prietenul cândva, pe lângă tine,

Iar într-o clipă, e doar o amintire;

Când iubita ieri, te săruta,

Iar intr-o zi de mâine, aceeași, te plângea;

Când soția-ți șade drăgastoasă-n pragu’ ușii,

Iar mâine, la cap îți pune-o lumânare,

Făcându-și semnu’ Crucii;

Ș-atunci, doar timpul,

Va să schimbe toate…

Norii, vor trece, peste tot pământul,

Apele, vor curge, umplând toate văile,

Vara, va fi caldă, iarna, va fi rece,

Ziua, se va face noapte,

Iară luna-n soare,

Vorba, va fi acum, prea dulce,

Mâine, când n-o mai rostești,

Îți va fi amară,

Veselia, într-un ceas, va fi tristețe,

Lacrima, mâine va curge,

Da’ poimâine, de pragu’ ochiului, nu trece,

Tot ce iubiși, de pe-astă lume, se va petrece,

Și nimeni, niciodată, nu va putea

Ceea ce timpul,

Doar timpul,

Va schimba…




©Th3Mirr0r