Sărutul ce nu l-am dat...



Acest poem e vezi tu, dragă
Un episod din viața... noastră,
Iar n-am să rabd o viață-ntreagă
Să-mbrac cămașa cea: anostă...

Aveam în gând să te sărut
Că tânăr sunt și nu știu multe -
Ți-o spun direct, mi s-a părut
Că n-ar fi fost luptele: crunte.

Păi ce să fac când așteptând
Te-ai pus cu trupul lângă mine?
De-aș fi putut chiar fumegând
Tren să trec pe buze, nu pe: șine.

Dar n-am făcut-o, am stat mort
Ca-ntrun coșciug la adâncime,
Iar gândul ca să nu-l mai port
Încerc să ți-l redau prin rime...

Zgomot nu fac, nici nu mimez
Ceea ce simți, e doar în tine,
Cum vine, cum se duce demolez
Ideea c-am făcut doar: bine...

Ce-ar fi fost dacă ideea
Se prefăcea într-un sărut?
-Îl mestecam eu și femeia!
Adică noi, suflet și trup...

Uite că m-a inspirat
Cam repede, un gând...
Jur că n-am transpirat
Nici măcar vreun: rând!

Că sunt nebun, poate vei zice
Sau ceva negativ...
Dar cel ce simțuri își dezice
ÃŽn lume, nu e productiv!

Eu am simțit, ți-am scris și gata...
Ce pierdere să am în asta?
Când toate-s la fel, iar fata
Se-amuză copios și... basta!