geana zorilor mi-a adus aminte
de mângâierile mamei
și de cântecul înțelepciunii
ca o existență
a cuvintelor ce-și așteaptă chemarea
dialogului prezent
cu sine

îmi e dor de ea
limită subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobișnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
dragoste pentru femeia ce mi-a dăruit drumul
potecilor sfârșite
în ultima clepsidră
de mâine

privirile gemene nu se mai risipesc
devin o durată
în zări visez la chipul de mamă
e atât de greu să pierzi viața
când e cu tine
acum deja e ieri
fotografia sepia
atât de vie.