Când seara se-așterne tu-ncepi să lucrezi?
Ce tonus te-apăsă-n lung diurnul zilei?
Prestezi nehotărât peste tot, deși văd bine: deții mereu o siguranță în tine.

Ești bun să veghezi cu lămpile-aprinse
și bun să oftezi atunci când ți-s stinse

Ce dulci controverse te chinui s-alegi și ce gust amar mie-mi lasă..

Ard de mânie când nu văd nici un peste în marile-ți mreje
Și totuși, te-ador când soarele de pe cer se-apuc-a se șterge.
Sunt obosit…dar te asigur: te voi dojeni,
Până când ajunge-voi să te plac pe timp de zi.