Iar dacă va veni la tine să-ți spună că sunt un hoț,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Ia apoi un sac cît mai mare și vino pînă la mine
Să recuperezi ce ți-am furat,
Am să-ți torn vin, am să te pun la masă și vom bea, și vom mînca,
Și la plecare am să-ți pun în traistă cămașa de pe mine
De rușine să nu ieși din casa mea cu sacul gol.

Și dacă va veni la tine să-ți spună că sunt un minciunos,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Adună o armată de justițiari – avocați, grefieri, judecători și călăi –
Și veniți cu toții la mine,
Și vom bea vin din acela care se bea
Doar la ultima masă.
Și am să vă mai spun o minciună,
Și va fi într-atît de frumoasă,
Încît veți pleca convinși că mi-ați
Rupt, cu carne și oase,
Mărturia supremă, adevărul sublim,
Dulce ca o fatală cupă cu venin.

Și dacă va veni la tine să-ți spună că sunt un asasin,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Ia-ți un topor sau o pușcă, sau un tun
Și vino la mine să te răzbuni.
Și, cînd voi scăpa de primul tau glonte,
Am să iau un urcior cu vin bun
Și am să te chem să stăm în ambuscadă,
Vom sta tupilați în acea iarbă,
Numai bună de fîn pentru vaci,
Pînă ni se vor împleti rădăcinile-n barbă
Și vom umplea cîmpia cu paragină dalbă...
Și cînd va trece victima-n preajmă
Am să-l întrebăm cu smerenie:
„Ce mai faci, omorîtule, ce mai faci?”

Iar dacă va veni la tine să-ți spună ca sunt un om bun,
Să nu-l crezi. Alungă-l!
Căci ce poate avea bun un tip
Ce bea vin cu fiștecare
Care-i bate la ușă?