Am rupt lanțurile tendențioase
ale lui ”știu” și ”înțeleg”
nu sunt știe-tot
grație lui Dumnezeu pentru asta
nici nu știu dacă vreau;
nu înțeleg totul și pe toată lumea
iar asta mi se pare o libertate,
o bucurie incredibilă;
și iată că îl înțeleg pe Teodorescu
cu poveștile lui mai vechi
despre neputința
de a recunoaște jumătatea,prietenia perfectă,
tot ce pot e să cânt despre una sau alta,
când îmi voi găsi iubirea și prietenii
înseamnă că și el și ei m-au căutat,
și am să știu atunci ce azi nu știu
și nu înțeleg,
pe Teodoreanu, cu strugurii săi,
pe înțelepții care mi-au zis
să fac cum cred eu că e bine;
mă încearcă mulțumirea sufletească
a lui nu știu, nu înțeleg,
dar simt că e frumos și bine
dincolo de Nietzsche.