am crezut că prima oră a nopții
venită după o execuție
e ca o intersecție neluminată
ca o posedare fără șanse de exorcizare
un ciulin de care îți lipești obrazul
o otravă dublu distilată
pe care julieta din mine
a băut-o împreună cu inelul jurământului

am crezut că o să mușc cumplit
din beciul castelului
că se va deschide o fisură în pământ
și vom aluneca până în magmă

nu am știut că apoi aburul se va depozita
în rochia unei flori de mălin
ce se va transforma în răsuflarea unui poem
născut în ochii dimineții

nu am știut câte doze alternative de pelin
se vor plimba pe rujul meu ca la promenadă
odată în cântec
odată în plâns
odată în somn
odată în moarte

nu am știut că iubirea
poate să îmi spargă timpanele
și nici că geamătul celui ce stă să moară
așa fierbe în oase

am crezut că dacă vezi doi porumbei
purtând o cruce
în lume e duminică