Am o nenorocită de fantomă-n casă,
O entitate rea și putrezită
Ce să trăiesc în pace nu mă lasă
Cu-al meu cățel și cu a mea iubită.

E o fantomă plină de neprevăzut
Și nu mă ia deloc cu-ncetișorul,
Ba mă îneacă în al meu trecut,
Ba ma tot sperie strigându-mi viitorul.

Probabil o s-o prind de lanțuri
Și-o să-i ridic cearșaful peste cap,
Să se tot ducă să trăiască-n șanțuri
Iar eu de bântuitul ei să scap.