Eu, zăbăucă de fel,
Am chibzuit puțintel,
Că n-ar fi un lucru rău,
Să-mi fac testamentul, zău!
*
Nu-s bunică, dar se pare,
Șuia Moarte-mi dă târcoale.
Căci mâncând ieri, o chiftea,
Mai să mă sufoc cu ea!
*
"Bunnn!" îmi spun în gândul meu.
Mă apuc, (Uff, mi-a fost greu!)
Să înșir pe-o filă albă,
Tot ce am eu prin ogradă.
*
Și am multe de lăsat!
Teascu' vechi, ce a pisat
Mii de bobițe din vie,
Îl voi lăsa lui Ilie.
*
I s-au rupt șipcile toate?
Să-l repare, las' că poate!
Ba a ruginit ca dracu',
Ce să-i las și lui, săracu?!
*
Vărului meu, "Lăcomie",
O să-i las o ciocârlie.
O am în nucul rotat,
Toată vara mi-a cântat!
*
Unchiului meu căpcăun,
O să îi las un ciaun
Spart la fund, ruptă o toartă,
Refolosirea se poartă!
*
Ginei, draga de Ginuță,
Îi las jigărita mâță,
Și un câine chior, bătrân,
Că n-o să le las pe drum!
*
Soră-mii, cață-hapsână,
O să-i las un colț de lună,
Și-o scară dintr-o surcea,
Să-și ia "colțul" când o vrea!
*
Fratelui meu, îmi e drag,
Îi las putrezitul prag,
Sper să-l țină până-n veci,
Căci sub el am hău, un beci!
*
Leanei, (aprigă vecină!)
Am sub tufa de sulfină,
Un șarpe "lapte și miere",
Il voi ceda cu plăcere!
*
Amicei, că mi-i urâtă,
Un siropel din cucută,
Că avu o aventură,
Cu "al meu", demult, prin șură!
*
Dar și dușmanilor mei,
Le las zgarda lui Grivei,
Să și-o pună strâns la gât,
Când de trai li s-a urât!
*
Și amicilor le las,
Scaieții de pe islas,
Că m-au pârjolit mereu,
Și voi muri făr' un leu!
*
Cu bărbatul am scăpat,
El este demult "plecat"!
De trăia i-aș fi lăsat,
Proasta, proastelor, din sat!
*
Acum râd și-s curioasă,
Când voi zace, sus, pe masă,
Cred că mă vor plânge mult,
Că am testament făcut!
*
Surpriza le va fi mare,
Va fi tril de bocitoare,
Când vor primi ce-am lăsat,
Mult m-or pomeni prin sat!