cascade aleatorii,
pașii tăi , tropotind

te cuprind,
îmi lași amprente pe față,
îți cer,
îți dau,
mă surprind în fotograme străine,
lucrând țesături fără sens,
numărate-n măsura palmelor tale,
tăcându-mi pe pleoape

e ceață,
gri străveziu,
doar tu ești viu,
doar eu sunt fum
răsfirat,
nicotină
lucind printre foile albe și stranii

acum
îmi număr anii,
îmi număr praful din gene,
îți număr umbra
și-mi dă tot una,
lipită de mine, ca o lumină

te număr pe degete:
unu cu unu,
cu doi, răstigniți prin primejdii,
prin vise corupte și seci,
rupând în fâșii creatura de lut
făcută în ceas de mirare,
cu pântec plesnit,
cu gemeni lipiți,
cu buzele reci

tu,
litere-umbre,
cioplite-n păduri,
căzute în râuri,
păstrate în lăzi nepictate


sunt apele mele sărate,
curgând prin canale aurifere,
miere și fiere

tu iei,
tu nu ceri nimănui

aer cu aer,
virgulă, punct

respir sub lanterne de verzui,
cu tine topit peste chip

nu țip,
nu te dau,
te adun, strop cu strop,
din cătușele nopților tale
scrise-n majuscule tari
pe papirusuri vechi

mâinile noastre,
perechi,
obosind să vâslească în gol,
se strâng într-un cuib deslușit,
să adoarmă un pic

îți zic :
" lasă-mi măcar o amprentă atee,
ruptă într-un trup de femeie
ce sunt,
spune-mi un singur cuvânt
și-o să vin
prin vântul străin,
prin pâinea uscată, muiată în vin,
prin norul născut între brațele spini,
prin golul absurd, răsucind rădăcini
ca pe lujeri "

adorm...
te-ntorci în somn,
te faci zeu,
erete cu cioc rubiniu

așa te știu,
egalul meu