Când aștern aceste rânduri,
Sufletu-mi amarnic plânge
Și-un imens ocean de gânduri
Fruntea-ntreagă îmi încinge.

Rele, bune, laolaltă,
Toate prin minte îmi trec
Inima-mi în piept tresaltă,
Firul vieții mi-l petrec.

Văd cum tu odinioară
Plin de patimă și dor
Îmi șopteai a câta oară
Vorbe dulci, vorbe de-amor.

Dar s-au dus acele clipe,
Au trecut, sunt amintiri,
N-au putut să se-nfiripe
Decât fragile iubiri.

Azi rămân cu amintirea
Vieții triste ce-am trăit
Nu-ți mai cer nicicând iubirea
Pentru mine... ai murit!