Cu adieri de frunze moarte
În suflet toamna îmi pătrunde,
Ascult vrăjită al lor cântec
Și o beție mă cuprinde.

Și-n dansul frunzelor prin aer,
Cu suflet trist, îndurerat,
Pășesc alături de himera
Ce viața mi-a întunecat.

Și în tăcere-mi plâng iubirea
Pierdută toamna-ntr-un târziu,
Mă cheamă-acum singurătatea
Să plec departe, în pustiu.