La Sénanque, la mult fericita mânăstire,
Plutește-n aer fin parfum de levănțică
Și vesel ciripit de rândunică,
Bondarii zumzăie din floare-n floare,
Și toată valea e scăldată-n soare.

Sobrietatea locului te-nvață-a vedea
Chintesența lucrurilor și-a vieții,
Limpezită din melancolice decepții:
Departe-i scelerația societății,
Departe e caliciul vanității.

Uita-vei și de griji, de dies irae,
Te strecori desculÈ› printre straturi violete,
Unde te poți reface pe-ndelete,
Și fugi după cosași și coada-rândunicii,
Ca un copil scăpat din gheara fricii.

La năzuinți renunți în ziua-ceasta,
Te lași cuprins de sfântă fericire,
Te prinzi în horă cu întreaga fire:
Bondarii zumzăie din floare-n floare,
Și toată valea e scăldată-n soare.