pe marginea de viață
s-a aliniat tot ce voiam să fac și nu am reușit
iubita mea din timpul durut
pentru o aripă rebelă
frântă de vântul toamnelor uitate
pe câmpul destinat macilor
și undeva pe cat
doar zorelelor
dintr-o dimineață a culorilor

pe fruntea din viață
am așezat o coroană din spice coapte
la iubirea razelor de soare
așa cum ești pentru trecerea mea
femeie cu un nume așezat
în locul dintre prezent și viitor
undeva deasupra neputințelor ce mă macină
la moara de pe râu
unde făina hrănește curgerea molcomă
în seri albe
cu capul pe o pernă moale
din liniștea apei
trăiesc

pe brațele unei vieți
îmi odihnesc ultima trecere
și în fiecare adnotare mă regăsesc
bărbatul cel mai iubit
de femeia de aici
de acolo din ieri
din mâine
și de peste vreme.