Trăind
ca și cum ai re-trăi
ai hotărît să cauți
ceea ce e mai pur
și ascuns în cuvinte
...și asta
pentru că ai presimțit:
de ce cuvintele nu mai dau seamă
de ceea ce ești
(de ce nu ești altfel
dar cu același "a fi"
între umbrele acestei
întrevăzute vieți?)
...ai presimțit: de ce cuvintele
nu mai dau seamă de ceea ce devii
(de ce nu devii întreg
dacă celălalt trup
cel din suflet
este mult mai mult
mult mai de-mult
presimțitor?)



de aceea poate acum
încerci să te trezești din durere
din durerea presimțirii
...cît timp în inimă
mai ești copil
...cît timp mai ești
fără să fi fost de la început
(fără să fii pînă la sfîrșit)
oglindit și oglinditor
în același timp