De fericire de-mi vorbești,
Nu pot să te ascult.
Cred mai degrabă că glumești,
Asta a fost demult!

Iubirea? - Am simțit-o doar
Ca superficială,
Nimic mai dur și mai amar,
Căci n-a fost ideală!

Speranța cum poți să mi-o dai
Când totul e pierdut,
Ori poate milă vrei să ai
Să nu te mai cred crud?

Uitarea - prilej cel mai bun,
Balsam pe răni deschise,
Un zbor în lumea celor vii
Din cea plină de vise!