Când plec seara la culcare
Obosit, extenuat,
Liniștea atunci îmi pare
Crudă, de nesuportat.

Aș dori să-mi dai iubirea,
Să te strâng la pieptul meu,
Și uitând de toată lumea
Să mă-mbăt de-amorul tău.

Fericirea mult visată
N-am știut a o păstra,
Va rămâne-ndepărtată
Veșnic de ființa mea.

Azi îmi plâng pustietatea
Și idealul neatins,
Rămân cu singurătatea
Ce sufletul mi-a cuprins!