Bună dimineața tu, visătoarea mea înlăcrimată,
Azi am ascuns cărarea către tine-n ochi închiși,
Și brațele-amândouă strans le-am legat deodată,
Să nu-ți oprească zborul cerului acum deschis.

Am să încerc, încet, încet, să te desfac de mine,
Să nu pierd sânge și nici pe tine să te doară,
Așa-m să pot zbura cu amândouă aripi bine
Dar una e la tine-n vis, învaț-o să mă ceară.

Si iartă-mi durerea vie ce-am sădit în tine,
Mă apăram de mâna ta ce-o ridicai să mă mângâie,
Și spulber-o cu raza speranței zilelor de mâine,
Arunca ce ai din mine , în tine uitarea să rămâie.

Și seara-n fața casei, când somnul nu mă prinde,
Să privesc cerul, ce întreg era al nostru altădată,
Să mă întreb, trecutul meu cu aripi pe unde se ascunde?
Eu cu a mea nu pot zbura, cealaltă-n ea este uitată.