"Nici Moartea, nu mă vrea, bătrâne!.."
Și tac, strângând durerea,
Privind cu drag, spre lume,
Căci ea, mi-a dat averea.


Eu însumi, m-am supus durerii
Scăldat în liniștea ce-o curmă,
Cu trupu-mi, doină primăverii
Uitat în miriștea din urmă...


Amare patimi... iar vântul geme...
Și griji de am răpus, o vreme
Strâns-am lacrimi, cu plăcere,
Pe pământ, să-mi fac avere...


"Ah, vreau să zac, sub umbra ta..."
Și tac, strângând pe nuc în brațe,
Prin crengi să îmi desfac durerea,
Sub frunze, clipe grele, să agațe...



ˆTh3Mirr0r