|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose Quotes Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1003
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-01 | [This text should be read in romana] |
Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aștept să cad Bun de consum, pe o potecă, în plin vad... Îmbujorat de atâta pârg să-nroșesc flamuri. Mă însămânțez tot neam de același trunchi Și-aș vrea din miile semințe fără număr, Ce putrezesc, să dau lăstarul rar și tânăr... Și tot așa, să fiu al neamului mănunchi. Chiar floare dac-am fost, purtat de albine, Nicicând n-am fost un dezrădăcinat De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat... Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine. Și pasăre de m-ar mânca să mă digere Împrăștiind sămânță-n locuri depărtate, Rămân tot eu, ce nasc paternitate... Ce-aș vrea s-o știu născândă, nu că piere. Privesc în jur; măcar nu-s doar o frunză, Ospăț de vreo omidă, doar caducă, O lucrătoare veșnică, pierind nălucă... O foaie-curcubeu de verde, galben, ruginiu... de-o pânză. Poate am trăit mai scurt de astă dată, Îmbobocit târziu și n-apuc pân’ la iarnă, Ce oricum îngroapă tot, fără să cearnă... Rămân fruct, o poveste ce în nou se adapă. Ce șansă am avut c-am apucat dulceață, Strânsă s-o dau, n-am pierit verde crud. Rămân mătase din cocon, nu cad frunze de dud... Sunt rod, trunchi deșirat în coli, cu scrisă... viață! 13.06.2012
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy