Natura prinde iarăși viață




Tremur în vânt, o șoaptă,
Privind spre norii ce aleargă
Cu murmur, ploaia coaptă,
Stârnind memorii, să le spargă.




Îmi prind în taină mintea,
Cu pânze de păianjen, vise,
Sub haină, ca virtutea,
În leagăn, cu iubiri promise;




De zor, aprind luceferi,
Sclipiri de umbre-n licurici,
Cu dor, să sting în greieri
Priviri, și-ntre copaci, arici.




Dar totul, prinde viață,
Când soare se arată, falnic,
Cu ochiul scos din ceață,
În zare, de își cată crainic!




Iar eu... privesc, cu bucurie,
La tot ce îmi arată,
De-am să-ți povestesc și tie!
Însă... câteodată...



ˆTh3Mirr0r