cobor în fața blocului așez garda romană
în jurul toboganului spart
vorbele aspre ale soldaților scot la fereastră vecinii
ne mințim ca la meteo urlă un radio
soarele trage cu praștia-n nori
la capătul de sus al toboganului stă Omul
arătătorul lui pilat l-am înfipt într-un leagăn de plastic
mamaia lui cântă printre sughițuri hinta-pălinta
și îi mai dă câte-un avânt
pe balansoar două chipuri de piatră
buzele lor mimează un sărut murdar
cine-s ăia mă întreabă polițaiul de la trei
nimeni atunci de ce i-ai așezat acolo
că sunt doi d-aia
(sunt ana și caiafa da’ nu am chef să îi spun)
doi suntem și noi strigă iuda și noi strigă petru
și noi și noi garda romană se dublează instant
în leagăn două degete se spală unul pe celălalt
cu apă roșie
locul de joacă e plin de copii
fiecare mușcând din câte două ciocolate
așes în dulăpiorul de pe hol cele două perechi de pantofi
singur aplecat peste locul de joacă
Omul construiește din nisip un castel durabil